Trăim vremuri în care multe femei poartă în suflet o mulțime de griji: pentru copii, pentru soți, pentru părinții în vârstă, pentru locul de muncă, pentru sănătate. De multe ori, toate acestea se adună tăcute în inimă și par greu de spus cuiva.
Biserica este locul în care ne întâlnim cu Dumnezeu, dar avem nevoie și de spații în care să ne întâlnim unele cu altele, cu sinceritate și blândețe. De aici s-a născut și dorința de a exista o Societate a Femeilor Ortodoxe la Târgu Mureș: din nevoia de a nu mai fi singure în lupta de zi cu zi.
1. Rugăciunea împreună schimbă inimile
Rugăciunea rostită acasă, în camera noastră, este foarte prețioasă. Dar atunci când ne adunăm mai multe femei și rostim aceeași rugăciune, inimile ni se leagă într-un mod aparte.
La seri de rugăciune, acatiste sau paraclise, fiecare vine cu povara ei – un copil bolnav, o teamă, o neliniște pentru viitor. Când aceste poveri sunt puse înaintea icoanei Maicii Domnului și sunt purtate de mai multe glasuri, simțim că nu mai ducem greutatea singure.
De multe ori, după o seară de rugăciune, femeile spun: „Am venit obosită, dar plec ușurată”. Nu pentru că problemele s-au rezolvat imediat, ci pentru că Dumnezeu lucrează liniște în suflet atunci când suntem împreună.
2. Sprijinul reciproc – „nu ești singură”
Există întrebări pe care ne e jenă să le punem sau dureri pe care nu știm cui să le mărturisim. Când ne întâlnim într-un cadru cald, discret, îndrăznim să spunem și lucruri pe care altfel le-am păstra ascunse.
În astfel de întâlniri:
o mamă își găsește curajul să vorbească despre greutatea creșterii copiilor;
o soție spune cum simte singurătatea în familie;
o bunică își varsă dorul pentru copiii plecați în străinătate.
Nu există rețete magice, dar există ascultare: cineva care stă lângă tine, îți aude lacrima și se roagă pentru tine. Faptul că cineva îți spune „te înțeleg, trec și eu prin ceva asemănător” este uneori un început de vindecare.
3. Din prietenie se nasc faptele de milostenie
Atunci când ajungem să ne cunoaștem mai bine, devine firesc să vrem să facem și ceva concret pentru cei din jur. Așa s-au născut multe acțiuni ale Societății Femeilor Ortodoxe:
colecte pentru familii aflate în nevoie,
pachete pentru mame și nou-născuți,
sprijin pentru copii la început de an școlar,
vizite la bolnavi sau persoane singure.
Poate că, singură, o femeie nu ar îndrăzni să pornească o astfel de inițiativă. Îi pare prea mult, prea dificil. Dar atunci când suntem mai multe, fiecare aduce puținul ei: cineva poate cumpăra alimente, altcineva poate face rost de haine, altcineva se ocupă de organizare.
În felul acesta, o mână de femei reușesc să aducă alinare acolo unde altfel nu ar fi ajuns nimeni.
4. Copiii învață din exemplul mamelor
Copiii văd mai mult decât credem. Când ne văd că ne îmbrăcăm pentru o seară de rugăciune, când aud că mergem să ajutăm o familie, când ne văd pregătind pachete pentru cineva bolnav, învață iubirea în mod concret.
Pentru un copil, este o lecție foarte puternică să știe că:
mama lui se roagă împreună cu alte mame,
că are prieteni în Biserică,
că cei mari nu trec indiferenți pe lângă suferința celorlalți.
Mai târziu, acești copii vor fi adulți care vor ști că Biserica nu înseamnă doar slujbe duminica, ci și comunitate, responsabilitate și dragoste lucrătoare.
5. O comunitate care nu judecă, ci primește
Un alt dar al unei comunități de femei în Biserică este faptul că învățăm să nu ne mai judecăm unele pe altele. Când auzim povestea celeilalte, descoperim că în spatele unei fețe zâmbitoare se ascund lupte grele.
În loc să spunem „eu nu aș fi făcut niciodată așa”, ajungem să spunem „Doamne, ajut-o, și pe mine m-ai putea pune în aceeași încercare”.
O comunitate adevărată:
nu pune etichete,
nu răspândește bârfe,
nu compară cine e „mai bun” sau „mai credincios”,
ci caută să primească pe fiecare acolo unde este, cu răbdare și rugăciune.
6. Loc de creștere duhovnicească
Pe lângă partea practică, întâlnirile femeilor pot fi și prilej de formare. Un cuvânt al părintelui, o scurtă cateheză, o lectură dintr-o carte duhovnicească sau un răspuns la întrebările legate de credință pot deveni început pentru o schimbare în viața noastră.
E mult mai ușor să pășești pe acest drum când știi că nu mergi singură:
că sunt alte femei care își pun aceleași întrebări,
că mai există mame care se luptă cu neliniști, cu lipsa timpului, cu ispitele lumii de azi,
că putem să ne îmbărbătăm una pe alta.
7. Ce poți face dacă simți nevoia acestei comunități?
Poate că citești aceste rânduri și simți că ai avea și tu nevoie de un astfel de loc. Poți să începi cu pași mici:
Vino la un eveniment sau la o seară de rugăciune organizată de Societatea Femeilor Ortodoxe Târgu Mureș. Nu e nevoie să „știi pe cineva”. Pur și simplu vii cum ești.
Spune-ne ce porți pe inimă. Nimeni nu e obligat să vorbească, dar uneori un singur cuvânt rostit deschide drum pentru vindecare.
Întreabă cum te poți implica. Poate ai puțin timp, poate poți ajuta cu organizarea, cu idei, cu un telefon dat unei persoane singure sau cu un mesaj de încurajare.
Nu se așteaptă de la nimeni perfecțiune. Dumnezeu lucrează și cu puținul fiecăreia dintre noi, atunci când este pus cu sinceritate înaintea Lui.
În loc de încheiere
O comunitate de femei în Biserică nu este un „club select”, ci o familie extinsă în care învățăm să fim una pentru alta: prin rugăciune, prin prezență, prin fapte mici de milostenie.
Ne rugăm ca Societatea Femeilor Ortodoxe Târgu Mureș să rămână un astfel de loc de întâlnire, cu Dumnezeu și unele cu altele, pentru toate mamele, bunicile și fiicele care simt nevoia să nu mai meargă singure pe drumul lor.